CASTELUL SI PARCUL GORNESTI

Moşia

Comuna Gorneşti se întinde pe valea Mureşului, între Tîrgu-Mureş şi Reghin. Istoria de peste şapte secole a comunei se împleteştecu numele moşierilor ei.


IMG_0222 (1)
Numele comunei apare documente pentru întâia oară în 1319, când regele maghiar Carol Robert dăruieşte lui Szécsényi Simon domeniul Nagysajo, de care aparţinea şi Gornestiul, amintit la aceea vreme sub numele de Knezeg. Se presupune că aşezarea exista încă din epoca lui Árpád, dar nu se cunosc dovezi directe. La rândul lui, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), dăruieşte în 1405 moşia lui Somkereki Antal, ca recompensă pentru faptele de arme, întrucât acesta s-a numărat între cei care au salvat viaţa Sigismund de Luxemburg în bătălia pierdută la Neapole (1396). István, unul din fii lui Antal, a ridicat o cetate pe moşia de la Gornesti, construită parţial din piatră, având două bastioane si două turnuri mai mici. Cetatea era înconjurată de un şanţ de apărare, iar intrarea preincipală era prevăzută cu un pod mobil. Ca dimensiuni, era similară cu cele ale castelului baroc de-acum. Ultimul bărbat din familie, István, moare în 1642. Până la moartea, în 1670 soţia lui, Mindszenti Krisztina, a fost proprietara moşiei. Apoi, domeniul ajunge la familia Bánffy, iar după executarea, în 1674 a lui Bánffy Dénes, ea trece în stăpânirea lui Teleki Mihály.


Neamul Teleki

IMG_8830
Teleki Mihály primeste în donaţăie Gorneştiul, împreună cu mai multe sate, în a doua jumătate a secolului 17. Neamul Teleki este urmaşul vechii familii Garázda. Stema lor, o caprâ ridicându-se din flăcări, o primesc de la regele Sigismund, în 1409. Teleki Mihály este unul din cei mai celebri oameni politici ai principatului transilvănean. Este omul de încredere al principelui Apaffi, fiind întemeietorul averii şi puterii familiei. Şi-a pierdut viaţa în 1690 în bătălia de la Zărneşti. După moartea sa, cei cinci fii au devenit grofi ai Sfântului Imperiu Romano-German.


Aceştia au fost, la rândul lor, intemeietorii ai diverselor ramurii ale familiei.Gorneştiul a fost moştenit de cel mai mic fiu, Sándor. T. Sándor a fost un Mecena al bisericii reformate ardelene şi al aşezămintelor de învăţământ reformate. Dintre fii acestuia, s-a născut la Gorneşti Samuel, cancelar al Ardealului şi întemeietorul bibliotecii Téka din Tg-Mureş.

Gorneşti a fost moştenit de fiul său Lászlo. Acesta a înfiinţat o bibliotecă şi el este cel care, în locul cetăţii învechite, în 1772 a pornit construcţia unui castel conform gusturilor epocii, construcţia fiind terminată în 1802.Fiul său Lászlo József a moştenit de la tatăl dragostea pentru cărţi. Între 1759-61, în timpul unei călătorii prin Europa, i-a cunoscut pe Voltaire şi pe J.J. Rousseau.Datorită urmaşilor săi, biblioteca va constitui baza bibliotecii Academiei de Ştiinţe Maghiare. Moşia de la Gorneşti a moştenit-o fiul său József. De numele acestuia se leagă tranformarea parcului în stil francez în parc englez. După moartea sa, survenită în 1817, soţia, Teleki Zsofia i-a ridicat un monument, care se poate vedea şi azi. Fiul lui, Domokos, a devenit o figură remarcabilă a generaţiei reformiste, cu preocupări în domeniul istoriei. In 1874 se naşte nepotul său (copilul fetei sale Ilona), grof Bethlen Istvan, primul ministru de mai târziu (1921-1931).

IMG30_2
Alt nepot, Domokos, colecţionar de artă, se dedică arheologiei şi înfiinţează la castel un muzeu, piesele cele mai valoroase constituindu-le colecţia de covoare orientale. Ultimii proprietari ai castelului sunt grof Teleki Mihály (1921-1988) şi soţia, grof Tisza Aimée (1914-1991). În timpul celui de-al doilea război mondial, cea mai mare parte a valorilor castelului au fost distruse. După naţionalizarea din 1949, până în 2011, în clădire a funcţionat un preventoriu TBC. Din 2011, impozantul monument istoric a revenit în proprietatea familiei Teleki.


Castelul şi parcul


IMG_0044
Drumul spre castelul în stil baroc, care, din punct de vedere arhitectural, se apropie de castelele din jurul Pestei (Gödöllő, Pecel, Nagytétény) trece peste şanţul de apărare de odinioară. Aceste castele sunt costruite în aşa-numitul stil Grassalkovich, caracteristica lor principală fiind forma în U, cu cupola centrală înaltă deasupra sălii de recepţie.Tavanul sălii de recepţie este acoperit cu pictură murală decorativă cu motive florale tipică sfârşitului de secol 19,iar desupra uşilor de intrare şi ceea a balconului se vede blazonul familiei.

IMG_3419
Parcul îşi datorează forma actuală începutului de secol 19, şi în cursul anilor a fost îmbogăţit cu copaci rari, precum Gingko Biloba (lângă aripa stângă, la dreapta intrării), cedru de mlaştină, mesteceni, platani, stejari, etc. În şanţul de apărare s-a săpat un lac, cu o insulă în mijloc, pe care lângă un salcâm exista şi un adăpost pentru lebede. Izvorul Margit de lângă lac păstrează memoria lui Bethlen Margit, grof Teleki Gezane.În jurul lacului s-au aşezat statui pitice, groteşti, caricaturizând figuri ale revoluţiei franceze (Mirabeau, Les dames des halles- precupeţele halei, Ludovic al XVI). Risipite pe întinsul parcului se văd şi statui ale zeităţilor antice: Ganymedes, Bacchus şi Ceres (la dreapta şi la stânga intrării), Neptun, Pan, Venus, pe partea dinspre parc a castelului. Statuile au fost aduse de la Budapesta la începutul secolului 20 de către grof Teleki Domokos.